scripta manent…
Plouă și toată lumina-i aici
Hristoase, ne iartă păcatele multe,
stiu că de-acolo din ceruri, ne vezi
doar ca nu-i nimeni acum să te-asculte !
Plouă cum poate ți-ai fi dorit
lacrimi să cadă peste toată-nvierea,
Hristoase, ne iartă tot ce-am greșit
și așterne peste noi mângâierea !
Plouă și cred că ne vom spăla
ne-om primeni ca de primăvară,
Hristoase, ne vindecă cu ruga ta
pe dinăuntru și pe dinafară !
primăvara asta vine vreme bună
prin pustiu de suflet, flori am sămânțat
vor răsare-n tine, în aproape-o lună
și-n petale toată te-oi fi preschimbat.
cresc din mine vrejuri, inima se zbate
cresc din tine frunze ca într-o grădină
florile așează suflete în carte
fără preț de viață, fără de vreo vină!
primăvara vine, tu ești apă lină
te privesc în taină, pot să te ascult
tu rămâi iubirea care-mi dă odihnă
din încrâncenarea iernii ce-a trecut.
să respir mă lasă, dimineața crudă
înflorește-n tine, într-o altă viață
lasă-mă-n gradina jilavă și udă
sa alerg prin tine până dimineață !
adânc, sub ploaia de martie grea
e sufletul meu, catarg înecat,
plutesc prin oraș c-o barcă-n derivă
într-o sticlă, ca un naufragiat.
prin păr de atâta potop îmi cresc flori
primăvara vine devreme pe-alei
norii miros a tămâie și-a zbor,
te cheamă să-i risipești și să-i bei.
apa pe străzi, e-o perdea de satin
se scurge din noi ca un ultim canal,
prin sângele meu curge vin de pelin
și ploile urlă-ntr-un ritm infernal.
e doar întuneric, cerul e-un tot
de ploaie ce spală până la os
ziua și noaptea și ultimul val
ce curge din tine atât de frumos !
Adrian Conerth
de-atâta primăvară mi-e sufletul alb
prin nopți, lampadare îmi sunt ghiocei,
suflet sălbatic din lacrimi răsare
gândul și trupul unei femei !
Sunt un pescăruș
sunt treaz iubito, noaptea mă încearcă
inima pulsează din nisip
duminicile-s lungi aici și parcă
sunt parte din același arhetip.
nimeni nu mă știe, mă pot pierde
să mă-ntâlnesc pe-ascuns c-un pescăruș
mă-nvață să plutesc pe marea verde
și-n palma ta să îmi găsesc culcuș.
știu că-mi vor crește aripi până mâine
cu greu în zbor o să mă recunoști
în buzunar voi duce niște pâine
și-n gheare voi avea doi pești frumoși.
sunt treaz iubito, țărmul te așsteaptă
pe plajă cercuri fac și-aprind un foc
sunt pescărușul tău uitat în barcă
într-o derivă fără timp și loc !
străzi pustii, dimineață de toamnă
zbor de pescărusi, cer albastru de tot
trece un om, se oprește o doamnă,
“ați venit cu circul în orașul din port ?”
roți pe pavaj, străzile-nguste
câte un câine adulmecă urma
oameni cu mături, fete în fuste
“ați năvălit frățioare, ca turma!”
valuri la țărm, plaja pustie
ospătari plictisiți de-un sezon estival
“cine-i eroul, oare cine să fie
polițistul integru si-autumnal ?”
culorile pe care nu le poti vedea
sunt desprinse din dragostea mea
e toamna atât de mare între noi
că frunzele-n săruturi se preschimbă
pe-alei îmbrățișările sunt ploi
și dragostea printre culori se plimbă.
e toamna atât de-adâncă pentru noi
c-atingerea s-a transformat în ceață
nopțile-s povești cu arbori goi
pe unde ne prindea vreo dimineață.
e toamna atât de bună între noi
că sufletele nu mai pot să plece
o brazdă de-amintiri pentru-amândoi
e bruma dulce, limpede și rece.
În sufletul tău stele cad cu lumină
e ultima zi petrecută la mare
ochii tăi mă privesc fără de vină
pe când amintirea nopții mai doare !
Din valuri scot răsăritul de soare
al nopții oftat ce astăzi se duce
prin mine cresc alge cățărătoare
în tine cresc scoici cu miezul dulce.
Prin nisip pasul tău se pierde în mare
cochilii din iubire, asta-am rămas
speranța și zborul, ușor prind culoare
la focul ce timpul nostru a ars.
Nu mai văd bine, te pierd într-o pâclă
e umbra ta, pierdută în larg
tu ești o apă, eu sunt o sticlă
un ultim far așteptând un catarg !
bună frumoaso, ce mai faci ?
am uitat să îți spun cât de mult te iubesc
aștept primăvara să pot să-ți vorbesc
bună frumoaso de prin câmpuri de maci !
bună frumoaso, ce mai e cu noi ?
ochii tăi rătăcesc printr-o mie de gânduri
timpul s-a oprit peste ani printre rânduri
bună frumoaso din parcul cu ploi !
bună frumoaso, oare mă mai iubești ?
atingerea ta o caut spre seară
miroase a tine și-a primăvară
bună frumoaso de prin povești !
CONERTH 